psihofarmacologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. Studiul întrebuințării și al efectelor substanțelor farmaceutice asupra psihicului. – Din
fr. psychopharmacologie.psihofarmacologie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOFARMACOLOGÍE s.f. Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanțelor psihotrope. [Gen.
-iei. / < fr.
psychopharmacologie].
psihofarmacologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra comportamentului psihologic. (< fr.
psychopharmacologie)
psihofarmacologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihofarmacologíe s. f.,
art. psihofarmacología, g.-d. psihofarmacologíi, art. psihofarmacologíei