psihofizic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute.
2. Adj. Care aparține psihofizicii (
1), privitor la psihofizică.
3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din
germ. Psychophysik, fr. psychophysique.psihofizic (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la psihofizică. [< fr.
psychophysique].
psihofizic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOFÍZIC, -Ă I.
adj. 1. referitor la psihofizică. 2. care permite psihicului și fizicului. II. s. f. curent psihologic care studiază raporturile dintre fenomenele psihice și fizice pe bază de observație și de experiment. (< fr.
psychophysique)
psihofizic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, adj. 2. Care aparține psihofizicii (
1), privitor la psihofizică.
3. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din
germ. Psychophysik, fr. psychophysique.psihofizic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PSIHOFÍZIC, -Ă (‹
fr.,
germ. {i})
s. f.,
adj. 1. S. f. Domeniu de cercetare în psihologie, constituit în
sec. 19 de
G. Th. Fechner, care studiază raporturile dintre stimulii fizici și senzații.
P. a descoperit
pragul senzorial absolut (intensitatea stimulului începând de la care se produce o senzație) și
pragul diferențial (diferența de intensitate a stimulilor începând de la care se produc două senzații diferite).
2. Adj. Privitor la psihofizică (
1), care aparține psihofizicii.
psihofizic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihofízic adj. m.,
pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice