psihodramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s. f. 1. (
Psih.) Metodă de investigare și de diagnosticare precum și de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic.
2. (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. – Din
fr. psychodrame.psihodramă (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHODRÁMĂ s.f. (
Med.) Improvizație dramatică a unui grup de bolnavi, folosită ca metodă psihoterapeutică. [< fr.
psychodrame].
psihodramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHODRÁMĂ s. f. 1. metodă psihoterapeutică modernă, prin improvizația jocului dramatic a unui grup de bolnavi ca mijloc de exteriorizare a trăirilor și gândurilor acestora. 2. test ca mijloc de selecție a candidaților pentru anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în relațiile cu publicul. (< fr.
psychodrame)
psihodramă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PSIHODRÁMĂ (‹
fr.,
engl.)
s. f. 1. Procedeu de cercetare și de diagnosticare a anumitor tulburări psihice creat de J. Moreno (1921). Inspirată de psihanaliză,
p. constă într-o reprezentație teatrală în care anumiți bolnavi sunt puși să joace roluri apropiate de situația lor, pentru ca psihologul, obținând o mai bună cunoaștere să-i poată face să conștientizeze propriile lor tulburări și să le domine.
2. (
SOCIOL.) Test folosit pentru selectarea candidaților la anumite posturi, în special legate de relațiile cu publicul.