psihodiagnostic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei.
2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [
Pr.:
-di-ag-] – Din
fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.psihodiagnostic (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la psihodiagnoză. //
s.n. Ansamblu de procedee pentru investigația și diagnoza psihică a indivizilor sau a grupurilor; psihodiagnoză. [Pron.
-di-ag-. / cf. it.
psicodiagnostico, fr.
psychodiagnostique, engl.
psychodiagnostic].
psihodiagnostic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă I.
adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr.
psychodiagnostique, engl.
psychodiagnostic)