psihodiagnoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (
Med.) Acțiune complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoașterea particularităților sale psihice specifice. [
Pr.:
-di-ag-] – Din
fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.psihodiagnoză (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHODIAGNÓZĂ s.f. Psihodiagnostic. [Pron.
-di-a-. / cf. fr.
psychodiagnose].
psihodiagnoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHODIAGNÓZĂ s. f. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor. (< fr.
psychodiagnose, engl.
psychodiagnosis)