prunduleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. Diminutiv al lui
prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. –
Prund +
suf. -uleț.prunduleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunduléț (rar)
s. n.,
pl. prunduléțe