prundurel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNDURÉL, prundurele, s. n. Prunduleț. –
Prund +
suf. -urel.prundurel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prundurél2,
prunduréi, s.m. (reg.) numele unei plante spinoase care crește pe prundurile pâraielor de munte.
prundurel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prundurél (rar)
s. n.,
pl. prunduréle