prundărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. –
Prund +
suf. -ărie.prundărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prundăríe s. f.,
art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile