prund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în straturi, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș.
2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș.
3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din
sl. prondŭ.prund (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prund (prúnduri), s. n. –
1. Pietriș, prundiș. –
2. Albie cu prund. –
3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin.
Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40);
cf. sb.,
cr. prud „dună”,
pol. prąd „curent”,
rus. prud „heleșteu”. –
Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus);
prundărel, s. m. (alcion);
prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria);
prundi, vb. (a acoperi cu pietriș);
prundiș, s. n. (pietriș mărunt);
prundos, adj. (pietros);
prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui).
prund (Dicționaru limbii românești, 1939)prund n., pl.
urĭ (vsl.
prondŭ, rîdicătură [!] de pămînt; sîrb.
prud, banc de nisip orĭ de petriș [!]; rus.
prud, ĭaz; ung.
porond, porong, petriș. V.
grund și
scruntar). Grind. Petrișu de pe malu rîurilor. – În Olt.
prunt, insulă, scruntar.
prund (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)prund, -uri, s.n. – Pietriș, prundiș: „Colo-n jos pe prundurele / Ard două lumânărele” (Calendar 1980: t. 7). – Din sl. pradŭ „banc de nisip„.
prund (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prund s. n.,
pl. prúnduriprund (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prund n. depozit de nisip și pietriș pe malul apelor:
izvorul care tremură pe prund EM. [Slav. PRÕDŬ, ridicătură de pământ].