prundar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund.
2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape:
a) prundăraș;
b) codobatură;
c) lăstun.
3. (
Iht.) Fusar. –
Prund +
suf. -ar.prundar (Dicționaru limbii românești, 1939)prundár, prundărél, prundăráș1, (d.
prund), m. Numele unor păsărele care trăĭesc pe malu apelor (
cinclus aquáticus ș. a.).
prundar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prundár (rar)
s. m.,
pl. prundáriprundar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prundar m.
Zool. codobatură.