prozodem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROZODÉM, prozodeme, s. n. (
Livr.) Element prozodic (
1) cu rol distinctiv. – Din
fr. prosodème.prozodem (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROZODÉM s. n. element prozodic cu rol distinctiv. (< fr.
prosodème)