provizorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din
provizoriu.provizorat (Dicționar de neologisme, 1986)PROVIZORÁT s.n. Caracterul a ceea ce este provizoriu, nedefinitiv. [< fr.
provisorat].
provizorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROVIZORÁT s. n. (stare a) ceea ce este provizoriu. (< fr.
provisorat)
provizorat (Dicționaru limbii românești, 1939)*provizorát n. (d.
provizor; fr.
provisorat). 1. Funcțiunea de provizor. 2. Durata acesteĭ funcțiunĭ. 3. (d.
provizoriŭ). Timpu cît un profesor e provizoriŭ. 4. Starea lucrurilor provizoriĭ.
provizorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)provizorát s. n.,
pl. provizoráte