proviziune (Dicționar de neologisme, 1986)
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
proviziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROVIZIÚNE s. f. 1. valoare de orice natură, echivalentul sumei de bani prevăzută într-o cambie. 2. depozit în bani sau credit deschis, pe baza căruia se poate emite un cec. (< fr. provision)
proviziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*proviziúne f. (lat. provisio, -ónis, prevedere. V. viziune). Lucrurĭ adunate p. nevoile viitoare, maĭ ales merinde: a face proviziunĭ de grîŭ, a face proviziune pe ĭarnă. Com. Remiză, misitie, sumă plătită din ainte [!] (atît la sută) p. încheĭerea uneĭ afacerĭ. (Ob. provizión, după germ. provision). – Și -ízie (rus. proviziĭa). V. proviant, zaherea, munițiune.
proviziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
provizi(un)e f. 1. grămadă de lucruri necesare sau folositoare: proviziune de arme, de lemne; 2. sumă rezervată pentru plata unei poliți.