providență - explicat in DEX



providență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROVIDÉNȚĂ s. f. (În concepțiile religioase) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii. ♦ (Art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ Fig. (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din lat. providentia, fr. providence.

providență (Dicționar de neologisme, 1986)
PROVIDÉNȚĂ s.f. (În concepțiile religioase) Putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor; Dumnezeu. ♦ Atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. ♦ (Fig.) Cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. [Cf. lat. providentia, it. provvidenza, fr. providence].

providență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROVIDÉNȚĂ s. f. 1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor. ◊ atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. 2. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. (< fr. providence, lat. providentia)

providență (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
providénță (-țe), s. f. – Voință supremă, dumnezeire. – Var. înv. providenție. Lat. providentia (sec. XVIII). – Der. providențial, adj., din fr. providentiel.

providență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*providénță f., pl. e (lat. providentia, d. providére, a prevedea. V. prudență, evidență). Suprema înțelepcĭune divină: decretele providențeĭ îs insondabile. Fig. Persoană care veghează, ajută, protejează: acest boĭer e providența săracilor. – La 1702 (tot neol.) -énție. V. pronie.

providență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
providénță (milă divină) s. f., g.-d. art. providénței

providență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Providență f. 1. înțelepciune supremă prin care D-zeu conduce toate; 2. D-zeu însuș, considerat în providența sa; 3. sprijin, ajutor: e providența săracilor.