protoprezbiteră(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROTOPREZBÍTERĂ,protoprezbitere, s. f. Protopopeasă. – Protoprezbiter + suf. -ă.
protoprezbiteră(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) protoprezbíteră (înv.) (-to-prez-) s. f., g.-d. art. protoprezbíterei; pl. protoprezbítere