protopsalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (
Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din
ngr. protopsáltis.protopsalt (Dicționaru limbii românești, 1939)protopsált m. (ngr.
protopsáltis). Primu psalt.
protopsalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m.,
pl. protopsálțiprotopsalt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protopsalt m. primul cântăreț într’o biserică.