protoprezbiter(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROTOPREZBÍTER,protoprezbiteri, s. m. Protopop. – Din ngr. protopresvíteros.
protoprezbiter(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri