protoiodură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (
Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [
Pr.:
-to-io-] – Din
fr. protoiodure.protoiodură (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOIODÚRĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron.
-to-io-. / < fr.
protoiodure].
protoiodură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOIODÚRĂ s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr.
protoiodure)
protoĭodură (Dicționaru limbii românești, 1939)*protoĭodúră f., pl.
ĭ (
proto- și
ĭodură).
Chim. Combinațiune de corp simplu cu cea maĭ mică cantitate posibilă de ĭod.