protoiereu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. [
Pr.:
-to-ie-] – Din
ngr. protoieréfs.protoĭereŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*protoĭeréŭ m. (ngr.
proto-ĭerévs; vsl.
protoĭereĭ. V.
ĭereŭ). Preut [!] maĭ mare peste un județ (pop.
protopop). V.
proistos.protoiereu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protoieréu s. m.,
art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréiiprotoiereu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protoiereu m. protopop. (Gr. mod.].