protestatar - explicat in DEX

protestatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire.

protestatar (Dicționar de neologisme, 1986)
PROTESTATÁR, -Ă adj. Care conține un protest; de protest. // s.m. și f. Cel care protestează, care prezintă un protest. [Cf. fr. protestataire].

protestatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care protestează. (< fr. protestataire)

protestatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre

protestatar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
protestatar m. cel ce protestă.