protestare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de
a protesta și rezultatul ei. –
V. protesta.protestare (Dicționar de neologisme, 1986)PROTESTÁRE s.f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; împotrivire, protest. [<
protesta].
protestare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protestáre s. f.,
g.-d. art. protestắrii; pl. protestắriprotestare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protestare f.
1. declarațiune formală a voinței sale;
2. asigurare pozitivă:
protestare de devotament; 3. act prin care se protestă în contra unei măsuri.