protestant - explicat in DEX

protestant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

protestant (Dicționar de neologisme, 1986)
PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].

protestant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROTESTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant)

protestant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*protestánt, -ă adj. (lat. protéstans, -ántis, fr. protestant). Care protestează. Care s´a desprins de autoritatea Papeĭ: sectă protestantă. Subst. Nume dat maĭ întîĭ luteranilor (1529), apoĭ calviniștilor și anglicanilor, ca unora care aŭ protestat contra Papiĭ.

protestant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte

protestant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
protestant a. și m. nume dat mai întâi luteranilor, apoi calviniștilor și anglicanilor.