protesta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTESTÁ, protestez, vb. I.
1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta.
2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din
fr. protester.protesta (Dicționar de neologisme, 1986)PROTESTÁ vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr.
protester, it.
protestare < lat.
protestari – a declara public].
protesta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTESTÁ vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr.
protester, lat.
protestari)
protesta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protestá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
protesteázăprotestà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protestà v.
1. a declara solemn:
a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare:
a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial:
a protesta o poliță.