protest - explicat in DEX

protest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).

protest (Dicționar de neologisme, 1986)
PROTÉST s.n. Act de protestare, opoziție; cerere, intervenție făcută contra unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc. ♦ Notă de protest = comunicare scrisă către un guvern prin care se ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de acest guvern contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. [Pl. -te, -turi. / < it. protesto].

protest (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROTÉST s. n. 1. manifestare energică împotriva unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc. 2. formă a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de guvernul altui stat, pe care le consideră contrare tratatelor sau normelor de drept internațional. 3. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. (< lat. protestum, it. protesta)

protest (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opoziție hotărâtă, manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă. ◊ Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. [Pl. și: (înv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.

protest (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *protést n., pl. e (fr. protêt, din protest, subst. verbal d. protester, a protesta; it. protesta). Protestare. Hîrtie pe care e scrisă o protestare.

protest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
protést s. n., pl. protéste

protest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
protest n. 1. act legal ce constată refuzul de primire sau de plată al uriui efect comercial; 2. protestațiune.