proțăpi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere.
2. Tranz. și
refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa.
3. (
Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva;
fig. a se îngâmfa, a-și da importanță. – Din
proțap.