protază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză.
2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din
fr. protase. Cf. lat. protasis.