protagonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și
f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film;
p. gener. erou, personaj principal.
2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din
fr. protagoniste.protagonist (Dicționar de neologisme, 1986)PROTAGONÍST, -Ă s.m. și f. 1. Personajul principal al unei piese de teatru; actorul care joacă acest rol.
2. Figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor. [< fr.
protagoniste, gr.
protagonistes].
protagonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTAGONÍST, -Ă s. m. f. 1. actor care interpretează rolul principal într-un spectacol, într-un film etc.; erou, personaj principal. 2. figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor. (< fr.
protagoniste)
protagonist (Dicționaru limbii românești, 1939)*protagoníst, -ă s. (vsl.
protagonistés, d.
prôtos, primu, și
agonistés, luptător,
agonia, luptă. V.
agonie). Primu actor într´o pĭesă teatrală.
Fig. Promotor, pionier.
protagonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protagoníst s. m.,
pl. protagoníștiprotagonist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protagonist m. personaj principal al unei piese de teatru la cei vechi.