protactiniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din
fr. protactinium, germ. Protaktinium.protactiniu (Dicționar de neologisme, 1986)PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron.
-niu. / cf. fr.
protactinium, germ.
Protaktinium].
protactiniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTACTÍNIU s. n. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului. (< fr.
protactinium, germ.
Protaktinium)
protactiniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTACTÍNIU (‹
fr.,
germ. {i}; {s}
proto- +
actiniu)
s. n. Element radioactiv (Pa;
nr. at. 91). Are mai mulți izotopi dintre care cel mai important este cel cu
m. at. 231,04. Face parte din grupa actiniodelor, alb-cenușiu, strălucitor, produs de dezintegrare a uraniului. Emite radiații α și are o perioadă de înjumătățire de 32.500 ani.
protactiniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!protactíniu [
niu pron. niu]
(pro-tac-/prot-ac-) s. n.,
art. protactíniul; simb. Pa