prostălău(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROSTĂLẮU,prostălăi, adj., s. m. Augmentativ al lui prost. – Prost + suf. -ălău.
prostălău(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !prostălắu (pop.) adj. m., s. m., pl. prostălắi, art. postălăii
prostălău(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) prostălău m. Mold. prostănac.