prostan(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROSTÁN, -Ă,prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an.
prostan(Dicționaru limbii românești, 1939) prostán, -ă s. (d. prost). Est. Fam. Mare prost: na prostanu ! – Și la Cost. (1, 285).
prostan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostan(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) prostan a. și m. foarte prost.