prostuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROSTULÉȚ,prostuleți, adj. Prostuț. – Prost + suf. -uleț.
prostuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți