prostituție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTITÚȚIE s. f. Faptă (infracțională) comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a-și procura mijloacele de existență. ◊
Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦
Fig. Înjosire, degradare. – Din
fr. prostitution.prostituție (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTITÚȚIE s.f. Ocupația femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat; viața dusă de o astfel de femeie. [Gen
-iei, var.
prostituțiune s.f. / cf. fr.
prostitution, lat.
prostitutio].
prostituție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSTITÚȚIE s. f. 1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii. ♦ casă de ~ = bordel. 2. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului. (< fr.
prostitution, lat.
prostitutio)
prostituție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROSTITÚȚIE (‹
fr.)
s. f. 1. Act prin care o persoană consimte, în mod obișnuit, să întrețină raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri, în scopul procurării mijloacelor de existență; fapta comisă de persoana care procedează în acest mod; ocupația persoanei care se prostituează. ♦
Fig. Faptul de a-și vinde cinstea, de a face concesii de orice fel pentru bani sau alte interese.
2. P. sacră = ritual al fecundității practicat în culturile din Antichitate și în prezent la unele triburi din Africa, simbolizând o hierogamie destinată să atragă fertilitatea asupra unei familii sau asupra unui teritoriu dar și uniunea cu divinitatea.
prostituție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostitúție (-ți-e) s. f.,
art. prostitúția (-ți-a), g.-d. prostitúții, art. prostitúției