prostit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat.
2. Care a fost indus în eroare, amăgit. –
V. prosti.