prostitua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTITUÁ, prostituez, vb. I.
Refl. și
tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția.
2. Fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [
Pr.:
-tu-a] – Din
fr. prostituer.prostitua (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTITUÁ vb. I. 1. refl. A trăi în desfrâu.
2. tr. (
Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. ♦ (
Fig.) A necinsti, a degrada ceva printr-o întrebuințare nedemnă. [Pron.
-tu-a, p.i. 3,6
-uează, ger.
-uind, var.
prostitui vb. IV. / < fr.
prostituer, cf. lat.
prostituere].
prostitua (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSTITUÁ vb. I. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituția. II. tr. a sili să practice prostituția. III. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări. (< fr.
prostituer, lat.
prostituere)
prostitua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostituá (a ~) (-tu-a) vb.,
ind. prez. 3
prostitueáză, 1
pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3
să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)prostituà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prostituà v.
fig. a dezonora:
a-și prostitua condeiul.