prostănac - explicat in DEX

prostănac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.

prostănac (Dicționaru limbii românești, 1939)
prostănác, -ă adj. și s. (d. prostan). Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femeĭe prostănacă, o prostănacă. – Și -năŭ m. (Pan).

prostănac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce

prostănac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prostănac a. și m. tare prost.