prospătură - explicat in DEX

prospătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură.

prospătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
prospătură, prospături s. f. 1. virgină. 2. prostituată tânără, ținută de proxenet sau matroană la preț mare. 3. amantă sau iubită nouă a unui bărbat.

prospătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
prospătúră f., pl. ĭ. Lucru proaspăt.

prospătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prospătúră (pop.) s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri

prospătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prospătură f. lucru proaspăt (vorbind de alimente): toată lista prospăturilor sosite de dimineață CAR.