prosopopee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSOPOPÉE s. f. v. prozopopee.prosopopee (Dicționar de neologisme, 1986)PROSOPOPÉE s.f. v.
prozopopee.
prosopopee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prosopopee f. figură de retorică prin care oratorul face să vorbească în locu-i o persoană absentă sau chiar un lucru personificat.