prospețime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPEȚÍME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. –
Proaspăt +
suf. -ime.prospețime (Dicționaru limbii românești, 1939)prospețíme f.
Rar. Calitatea de a fi proaspăt, frescheță.
prospețime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prospețíme s. f.,
g.-d. art. prospețímii