prospectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj.,
s. f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale.
Dimensiune prospectivă. – Din
fr. prospectif, -ive, engl. prospective.prospectiv (Dicționar de neologisme, 1986)PROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr.
prospectif].
prospectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSPECTÍV, -Ă I.
adj. referitor la prospectivă. II. s. f. 1. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc. 2. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului. (< fr.
prospectif, /II/ prospective)
prospectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*prospectív adj. m.,
pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve