prospecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. prospection.