prospecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. prospection.prospecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var.
prospecție s.f. / cf. fr.
prospection].
prospecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr.
prospection)
prospecțiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROSPECȚIÚNE (‹
fr.,
engl.)
s. f. Acțiunea de a prospecta. ♦ Stadiu în cercetarea geologică având ca scop descoperirea unor zăcăminte de substanțe minerale utile într-o regiune. În funcție de metodele de cercetare utilizate, se deosebesc:
p. geologică (
ex. gravimetria, seismometria, magnetometria, electrometria, geotermometria),
p. chimică (
ex. p. pedogeochimice, litogeochimice, hidrogeochimice, biogeochimice). Aceste cercetări pot fi completate prin lucrări miniere sau foraje suplimentare asupra cantității și calității substanțelor minerale utile.
prospecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prospecțiúne (cercetare geologică)
(-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni