prospețel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROSPEȚÉL, -EÁ,prospeței, -ele, adj. Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el.
prospețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle