prospătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (
Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. –
Proaspăt +
suf. -ură.prospătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prospătură, prospături s. f. 1. virgină.
2. prostituată tânără, ținută de proxenet sau matroană la preț mare.
3. amantă sau iubită nouă a unui bărbat.
prospătură (Dicționaru limbii românești, 1939)prospătúră f., pl.
ĭ. Lucru proaspăt.
prospătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prospătúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúriprospătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prospătură f. lucru proaspăt (vorbind
de alimente):
toată lista prospăturilor sosite de dimineață CAR.