proprietărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPRIETĂRÍME s. f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [
Pr.:
-pri-e-] –
Proprietar +
suf. -ime.proprietărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proprietăríme (rar)
(pro-pri-e-) s. f.,
g.-d. art. proprietărímii