proprietar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și
f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor;
spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊
Mare proprietar = moșier, latifundiar. [
Pr.:
-pri-e-] – Din
fr. propriétaire, lat. proprietarius.