proprietar - explicat in DEX

proprietar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

proprietar (Dicționar de neologisme, 1986)
PROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpân. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].

proprietar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROPRIETÁR, -Ă s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius)

proprietar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*proprietár, -ă s. (lat. proprietarius). Stăpîn, acela care posedă un lucru, maĭ ales un imobil saŭ o moșie: proprietaru și chiriașiĭ saŭ arendașu. V. posesor.

proprietar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
proprietár (pro-pri-e-) s. m., pl. proprietári

proprietar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
proprietar m. cel ce are o proprietate.