proprietăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [
Pr.:
-pri-e-] –
Proprietar +
suf. -easă.proprietăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f.,
g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése