propice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din
fr. propice.propice (Dicționar de neologisme, 1986)PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. [< fr.
propice, cf. lat.
propitius].
propice (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPÍCE adv. inv. favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. (< fr.
propice)
propice (Dicționaru limbii românești, 1939)*propíce adj., pl. f. tot așa (fr.
propice, d. lat.
propitius; it.
propízio). Favorabil, vorbind de timp, de ocaziune:
moment propice. P. pl., cp. cu
eficace. Mulțĭ ignoranțĭ zic
proprice, precum, din contra, zic
propiŭ îld.
propriŭ.propice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propíce adj. invar.propice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propice a. foarte favorabil vorbind de timp, de ocaziune.