propilee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPILÉE s. f. pl. Intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări;
spec. vestibulul Acropolei din Atena. [
Pr.:
-le-e] – Din
fr. propylée.propilee (Dicționar de neologisme, 1986)PROPILÉE s.f.pl. (
Ist.) Celebrul portic al Acropolei din Atena antică. ♦ (
P. ext.) Colonadă (monumentală) la intrarea unui templu sau a unui palat, formată din mai multe porți legate între ele cu porticuri și scări. [< fr.
propylées, it.
propileo, cf. gr.
propylaion – care este înaintea porților].
propilee (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPILÉE s. f. pl. intrare monumentală a unui edificiu din antichitate, cu mai multe porți reunite prin porticuri. (< fr.
propylées, gr.
propylaion)
propilee (Dicționaru limbii românești, 1939)*propilée saŭ
-éĭe n., pl. (vgr.
propýlaia, pl. d.
propylaion, d.
pró, înainte, și
pýle, poartă). Intrare monumentală ornată cu coloane la un templu saŭ palat, și maĭ ales intrarea monumentală a cetățuiĭ Ateneĭ (Acrópolis).
propilee (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROPILÉE (‹
fr.; {s}
pro-2 +
gr. pyle „poartă”)
s. f. pl. (În Antichitate) Intrare monumentală, formată dintr-un ansamblu de vestibuluri și de porți legate între ele prin porticuri și scări, la unele edificii importante sau ansambluri arhitecturale (
ex. p. de pe Acropola Atenei, construite de Mnesicles). În arhitectura modernă, cele ridicate la München de
Franz Karl Leo von Klenze între 1846 și 1860.
propilee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!propilée s. n. pl.propilee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propilee n. pl.
1. vestibul, ornat de coloane, ce forma intrarea principală într´o cetățue sau un templu grec;
2. în special, portic sau vestibul în vechea Atena, construit sub Pericle.