promisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. promission.promisiune (Dicționar de neologisme, 1986)PROMISIÚNE s.f. Făgăduială. [Pron.
-si-u-. / cf. fr.
promission, lat.
promissio].
promisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMISIÚNE s. f. făgăduială. ◊ perspectivă promițătoare. (< fr.
promission, lat.
promissio)
promisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)promisiúne f. (lat.
promissio, -ónis. V.
misiune). Acțiunea de a promite, făgăduĭală:
șĭ-a ținut promisiunea.promisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promisiúne (-si-u-)
s. f.,
g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúnipromisiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)promisiune f.
1. acțiunea de a promite;
2. îndatorire de a face ceva.